OBIECTIVUL GENERAL: Creșterea capacității de răspuns la răspândirea virusului COVID-19 în unitățile de învățământ. DESCRIEREA OBIECTULUI GENERAL: Creșterea capacității unității de învățământ de a reacționa la criza generată de COVID se concretizează prin achiziționarea tuturor echipamentelor și consumabilelor necesare pentru buna desfășurare a activităților educaționale, într-o instituție de învățământ. Accesul la educație este esențial dar reîntoarcerea elevilor în sălile de clasă trebuie să poată fi făcută în condiții de maximă siguranță pentru a nu-i expune la riscuri. Rolul educației este de a forma ființa socială, de a-l socializa pe copil. În realitate, educația are un caracter pluridimensional și o definiție adecvată trebuie să ia în considerare în egală măsură ambele dimensiuni, astfel încât să poată orienta acțiunea educativă pentru a răspunde atât nevoilor individului, cât și celor ale societății pentru care îl formăm. Așadar, pentru a forma indivizi compleți, capabili să acționeze facil în societate, este necesară prezența fizică în școală. Educația on-line, are multiple avantaje din punct de vedere al actului educațional în sens restrâns însă nu aduce niciun beneficiu individului la element social, deoarece elimină exact componenta de socializare, izolând copilul într-un mediu care nu reprezintă nicio provocare. Totuși, acești tineri vor ieși la un moment dat din case, dar strada nu este casa, nu este siguranță, nu este confort, nu este posibilitatea de a te retrage atunci când nu-ți convine ceva, așadar acești tineri vor deveni anxioși, agresivi și incapabili de empatii și comunicări directe. În contextul actualei pandemiei de COVID-19 care a afectat și România, populația se confruntă cu o serie de probleme de ordin economic și social determinate de reducerea activității agenților economici și a instituțiilor publice, reorganizarea activității serviciilor de sănătate, de asistență socială și a celor de educație. În aceste condiții, vulnerabilitățile copiilor, familiilor și comunităților pot duce la exacerbarea riscurilor preexistente: acces limitat la servicii sociale, de sănătate, inegalități în accesul la educație, sărăcie. În condițiile schimbării rapide a modalităților de predare, ca urmare a începutului pandemiei de COVID-19, lipsa de strategie la nivel central în privința măsurilor unitare de coordonare a implementării e văzută ca principala barieră structurală care face ca intervențiile să fie localizate și dezvoltate diferit, în funcție de capacitatea cadrelor didactice sau de disponibilitatea parentală de suport. Cele mai multe bariere sunt grupate în patru tipuri de inegalități digitale: 1) de acces fizic; 2) de utilizare (competențe digitale reduse sau insuficient adresate si dezvoltate ale copiilor, părinților și cadrelor didactice); 3) de acces la resurse educaționale adecvate diferitelor cicluri educaționale care să răspundă noului curriculum; 4) de lipsă de planificare unitară la nivel central a implementării tran