Dezbaterea privind implicațiile transformării tehnologice este abia la început, iar impactul potențial pe termen lung nu poate fi încă pe deplin cunoscut. Cu toate acestea, este clar că regiunile și orașele din întreaga UE demonstrează în prezent capacități diferite, profiluri socioeconomice, niveluri de cunoștințe, atitudini și disponibilitate de a face față schimbărilor tehnologice transformatoare, acordând o importanță majoră politicilor regionale în următorii ani. Acest lucru se reflectă în Cartea albă și în cel de-al șaptelea raport privind coeziunea, care solicită un sprijin mai bine direcționat în locurile care sunt lăsate în urmă. În mod similar, „Strategia reînnoită privind politica industrială a UE”, publicată recent, subliniază necesitatea de a oferi „un sprijin adaptat și unit pentru a aborda provocările specifice cu care se confruntă regiunile care trec printr-o criză acută sau care se află în declin”. Obiectivul acestei cercetări este de a oferi o anchetă paneuropeană a dimensiunilor teritoriale ale transformărilor tehnologice actuale și ale tranziției economiilor regionale în Europa. Cercetarea ar trebui să dezvolte o înțelegere a ceea ce înseamnă transformarea tehnologică dintr-o perspectivă teritorială și să examineze modul în care tehnologiile emergente (re)modelează în mod activ economiile regionale în diferite contexte geografice și schimbările teritoriale și structurale pe care le produc (și care sunt susceptibile de a produce), concentrându-se în special asupra sectoarelor transporturilor, producției și energiei, în care este probabil ca impactul teritorial să fie mai puternic și cel mai răspândit.
