Regiunile cu caracteristici teritoriale specifice au beneficiat de o atenție sporită în ultimii ani, în special la articolul 174 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Principalele documente de politică identifică tipurile specifice de teritorii în două moduri: ca având provocări deosebite și având anumite atuuri, multe beneficii pentru Europa în ansamblu. Abordarea oportunităților și a provocărilor legate de anumite tipuri de teritorii implică faptul că aceste teritorii trebuie să fie luate în considerare în context, mai degrabă decât „singled out”. În general, cooperarea teritorială pare să fie o componentă naturală a politicilor care vizează zone specifice din punct de vedere geografic, în vederea asigurării unei dezvoltări durabile bazate pe avantaje comparative regionale. Nivelul european joacă un rol evident în promovarea cooperării teritoriale dincolo de frontierele naționale. Prin urmare, o mai bună înțelegere a teritoriilor cu particularități geografice și a provocărilor și oportunităților relevante ale acestora este esențială pentru dialogul și dezbaterea politică europeană pentru dezvoltarea politicii de coeziune post-2020 și pentru o agendă teritorială reînnoită pentru Europa, care urmează să fie adoptată până în 2021. Următoarele tipuri de teritorii constituie principalul obiectiv al acestui proiect: regiuni slab populate; regiunile montane; Insulele, inclusiv statele insulare și zonele de coastă.