Pandemia de COVID-19 a provocat o criză fără precedent a sistemelor sociale, politice și economice în întreaga Europă și în lume. Începând din martie 2020, țările, regiunile și orașele europene au luat diverse măsuri pentru a încerca să limiteze răspândirea virusului. Aceste măsuri, deși vizează reducerea presiunii asupra sistemelor de sănătate, au avut un impact de anvergură asupra multor sectoare de activitate economică de pe întregul continent. Pandemia de COVID-19 și măsurile sanitare luate pentru a limita răspândirea sa au diverse efecte perturbatoare asupra vieții oamenilor și asupra modului în care funcționează orașele, zonele metropolitane și regiunile. Măsurile de izolare au dus la schimbări bruște în modul în care oamenii lucrează, studiază, fac cumpărături, socializează și se deplasează. Rezultatele acestor măsuri au fost dăunătoare în multe privințe, ceea ce a dus, printre altele, la pierderea locului de muncă sau la pierderea unui venit redus, la izolarea socială și/sau la necesitatea de a-și echilibra munca și de a-și învăța copiii acasă. Dar ar putea exista, de asemenea, unele câștiguri în urma pandemiei. Primele analize provizorii arată că tranziția digitală ar putea fi accelerată, deoarece furnizarea consolidată de servicii digitale poate duce la inovare pe termen lung[1]. Modelele de mobilitate s-au schimbat, de asemenea, de la perioadele de izolare. Deja înainte de pandemie, factorii de decizie politică locali și regionali au acordat o prioritate ridicată ciclismului datorită beneficiilor sale pentru mediu. Pandemia a stimulat, de asemenea, această evoluție, în timp ce numărul de pasageri din transportul public a scăzut cu 70-90 % în unele orașe mari[2], ceea ce reprezintă, de asemenea, o provocare majoră pentru politicile de transport durabile. Un număr tot mai mare de orașe europene au început să furnizeze cetățenilor lor o infrastructură temporară pentru ciclism (trasee pentru biciclete pop-up), oferind adaptări pe termen scurt la politicile lor de mobilitate. Rămâne însă de văzut dacă aceste măsuri improvizate pot fi transformate în soluții permanente și cum și dacă ar putea contribui la tranziția verde a regiunilor și orașelor europene. Factorii de decizie de la toate nivelurile de guvernanță necesită dovezi teritoriale pentru a putea elabora măsuri de politică pentru a face față efectelor imediate ale pandemiei pe termen scurt și pentru a gestiona impactul acesteia pe termen lung. Această activitate de cercetare aplicată își propune să contribuie la furnizarea unor astfel de dovezi teritoriale prin analizarea modelelor geografice ale pandemiei de COVID-19 de la începutul acesteia până în 2021. În acest sens, Comisia se va concentra asupra consecințelor sociale directe și indirecte ale măsurilor de izolare, inclusiv asupra dimensiunilor lor teritoriale, aspect care până în prezent nu a fost abordat de cercetarea paneuropeană la nivel regional și local.
