Modelul prezentat urmărește, pe de o parte, să asigure îndeplinirea obiectivelor strategice ale serviciilor comune ale UTAD și, pe de altă parte, să încadreze constrângerile realității administrației politice în fața celor mai bune practici din lume. S-a înțeles că obiectivele ar trebui împărțite în două grupuri care să identifice mai bine nevoile serviciilor partajate.