Această analiză specifică se adresează teritoriilor montane în care sunt localizate niveluri ridicate de biodiversitate și de capital natural și au fost colectate experiențe privind conservarea, gestionarea și monitorizarea acestora. Munții acoperă 41 % din teritoriul din spațiul ESPON și adăpostesc 17 % din populație cu 16 masive (ESPON GEOSPECS 2013). Munții pot fi considerați „periferii interioare”, zone „marginale” dintr-o perspectivă socio-economică (ESPON, „Periferii interioare”, 2016), unde problema accesibilității la servicii ar trebui să includă și cele ecosistemice (MiSE, „zone interioare”, 2015). Aspectele montane sunt relevante pentru teme-cheie pentru dezvoltarea teritorială durabilă, cum ar fi conectivitatea ecologică și gestionarea resurselor naturale (de exemplu, apa, pădurile, solul). Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale ONU menționează munții cu referire la gestionarea apei, utilizarea eficientă a resurselor naturale, ecosistemul și biodiversitatea, asigurarea conservării ecosistemelor montane și îmbunătățirea capacității acestora de a oferi beneficii esențiale pentru dezvoltarea durabilă. În acest sens, ANP-urile contribuie la definirea unor viziuni și scenarii comune pentru dezvoltarea durabilă a zonelor omogene. Astfel, capitalul natural endogen poate contribui la ciclurile economice regionale durabile și poate contribui la o economie ecologică pe care ANP-urile ar trebui să o poată promova. Condițiile ecologice și vulnerabilitatea teritoriului necesită, de asemenea, politici strategice și integrate atât pentru zonele naturale, cât și pentru cele urbane. Conform IUCN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii și a Resurselor Naturale), o zonă protejată este un spațiu geografic clar definit, recunoscut, dedicat și gestionat prin mijloace legale sau prin alte mijloace eficiente, pentru a realiza conservarea pe termen lung a naturii cu serviciile ecosistemice și valorile culturale asociate. Rețeaua Natura 2000 a Europei și rețeaua de smarald în curs de dezvoltare sunt rețele europene internaționale de arii protejate care catalizează conservarea biodiversității. La nivelul UE, experiențele valoroase sunt protocoalele specifice ale convențiilor alpine și carpatice, care reamintesc necesitatea pentru ANP-uri și integrarea obiectivului de conservare și utilizare durabilă a bunurilor naturale în politicile sectoriale. În acest sens, ANP contribuie la atingerea obiectivelor UE și internaționale. Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2020 încurajează cooperarea și dialogul cu principalele sectoare și părți interesate, precum și dezvoltarea de mecanisme pentru biodiversitate (de exemplu, platforma Business@Biodiversity; Inițiativa „Economia ecosistemelor și a biodiversității”, asigurându-se că aceste aspecte se reflectă în procesul decizional la toate nivelurile. O abordare de dezvoltare teritorială bazată pe NPA-uri ar putea fi, de asemenea, transferată către alte tipuri de teritorii, indiferent dacă acestea sunt sau nu muntoase (Pyrenees, Alpii Dinarici) (de exemplu, zonele costiere-maritime, precum Rețeaua zonelor protejate din Adriatica, DANUBEPARKS, rețeaua de zone protejate de-a lungul Dunării). Aceasta reprezintă o perspectivă atât pentru țările ESPON fără experiență în domeniul NPA, cât și pentru țările din afara ESPON (de exemplu, Bosnia-Herțegovina, Serbia, Muntenegru, Albania) care doresc să integreze capitalul natural în strategiile teritoriale și să îndeplinească obiectivele UE.
